Muntii Alpi sunt un lanț muntos din Europa, care se întinde din Austria și Slovenia până în sud-estul Franței, trecând prin nordul Italiei, sudul Elveției, Liechtenstein și sudul Germaniei. Numele lor provine din cuvântul latin albus (alb). Alpii formează un arc de cerc în sudul Europei centrale, în lungime de aproximativ 1200 km și acoperă o suprafață de cca 200.000 km. Cel mai înalt munte din Alpi este Mont Blanc, situat la frontiera franco-italiană, cu piscul aflat la o altitudine de 4810 m. În Alpi există în total 128 de piscuri cu înălțimi care depășesc 4000 m, care pot fi găsite în lista piscurilor alpine după înălțime.
Alpii fac parte dintre lanțurile muntoase cu caracteristici alpine pronunțate, deoarece se ridică la înălțimi care depășesc cu mult limitele superioare ale pădurilor. În epoca glaciară au cunoscut perioade succesive de îngheț. Glaciațiile sunt responsabile pentru forma de astăzi a Alpilor, cu piscuri abrupte, cu depresiuni adânci, cu văi prelungi și cu lacuri. Catena principală a Alpilor este alcătuită din numeroase alte șiruri muntoase, cu piscuri mai puțin ascuțite către est, caracterizându-se prin văi largi și prelungi. Clima este rece cu vegetație alpină peste 2000 de metri cu mici averse. S-au format în orogeneza alpină.
Munții Alpi se împart în Alpii Occidentali și Alpii Orientali. Împărțirea se face pe linia dintre Lacul Constanța și Lacul Como, de-a lungul Rinului. Alpii Occidentali se află în Italia, Franța și Elveția, iar cei Orientali în Austria, Germania, Italia, Liechtenstein, Slovenia și Elveția. Cel mai înalt vârf din Alpii Occidentali este Mont Blanc (4810 m). În Alpii Orientali, cel mai înalt vârf este Muntele Bernina, alias Piz Bernina (4052 m).
Alpii Orientali sunt împărțiți în: Alpii Calcaroși de Nord, Alpii Orientali Centrali și Alpii Calcaroși de Sud
Alpii Occidentali se împart la rândul lor în:
Alpii Orientali:
-
- Alpii Orientali Centrali
- Alpii Tirolezi incluzând Alpii Ötztal, Alpii Stubai, Alpii Kitzbühel, Hohe Tauern și Alpii Zillertal
-
O altă împărțire a Alpilor poate fi făcută în funcție de situarea lor geografică pe teritoriul țărilor respective, astfel:
Flora
Limita la care se întâlnesc pădurile de foioase este de aproximativ 1200 m pe versanții nordici ai Alpilor, iar pe cei sudici, datorită climei mai favorabile, ea atinge deseori 1500 și chiar 1700 m. În principal, pădurile de foioase sunt formate din stejar, fag, frasin și sicomor, care nu se întâlnesc neapărat împreună și nici la aceleași înălțimi. Intervenția omului a făcut ca în multe zone acestea să dispară aproape. Cu excepția pădurilor de fag din Alpii Austriei, alte păduri întinse de foioase sunt greu de găsit. În multe zone, unde existau înainte asemenea păduri, ele au fost înlocuite cu pinul scoțian și molidul norvegian, care suferă mai puțin din cauza caprelor, cel mai mare inamic al pădurilor de foioase. Temperatura medie anuală a acestei regiuni este apropiată celei din Insulele Britanice, dar condițiile climatice sunt în mare măsură diferite. Aici, zăpada persistă mai multe luni, iar primăvara și vara sunt considerabil mai reci.
